Militarii români decorați cu ordinul Mihai Viteazul

Foto : Ordinul Mihai Viteazul clasa I

Mareşalul Ion Antonescu

21 August 1941 clasa I in grad de maresal al armatei romane

7 august 1941 clasa II in grad de general de armată

31 decembrie 1919 clasa III in grad de locotenent colonel la Marele Cartier General

Regele Mihai I

8 noiembrie 1941 clasele III,II,I in grad de comandant suprem al armatei romane

General de corp de armată Avramescu Gheorghe – Comandantul Corpului de Munte

1 septembrie 1942 clasa II in grad de general de corp de armată

17 octombrie 1941 clasa III în grad de general de divizie

15 noiembrie 1944 clasa III cu spade în grad de general de corp de armată şi comandant al Armatei I

Locotenent colonel Cârlan Dumitru – Comandantul Batalionului IX vânători de munte

2 februarie 1942 clasa II in grad de locotenent colonel

25 mai 1918 clasa III in grad de locotenent în Regimentul VI “Tecuci” numărul 24

General de divizie Cealîk Gheorghe – Comandantul Corpului de Cavalerie

20 decembrie 1943 clasa II in grad de general de divizie

1 septembrie 1942 clasa III in grad de comandantul Diviziei IV infanterie

General de corp de armată Dragalina Corneliu – Comandantul Corpului VI armată

1 septembrie 1942 clasa II in grad de general de corp de armată

11 noiembrie 1916 clasa III in grad de căpitan în Regimentul IV artilerie grea

General de divizie Dumitrache Ioan – Comandantul Diviziei II munte

15 februarie 1943 clasa II in grad de general de divizie

19 octombrie 1941 clasa III in grad de general de brigadă, comandantul Brigăzii II mixtă munte

22 noiembrie 1944 clasa III cu spade in grad de comandant al corpului de munte

General de armată Dumitrescu Petre – comandantul Armatei III

19 februarie 1944 clasa II in grad de general de armată

17 octombrie 1941 clasa III in grad de general de corp de armată, comandantul Armatei III

General de brigadă Korne Radu – Comandantul Regimentului VI roşiori purtat

12 februarie 1942 clasa II in grad de general de brigadă

2 noiembrie 1917 clasa III in gradul de locotenent în Regimentul IV roşiori „Regina Maria

General de divizie Lascăr Mihail – Comandantul Diviziei VI infanterie

31 decembrie 1942 clasa II in grad de general de divizie

17 octombrie 1941 clasa III in grad de general de brigadă, comandantul Brigăzii I mixtă munte

General de divizie Mociulschi Leonard – Comandantul Diviziei III munte

12 februarie 1944 clasa II în grad de general de brigadă

17 octombrie 1941 clasa III în grad de colonel ,comandant secund al Brigăzii I mixtă munte

23 martieb1945 clasa III cu spade

Locotenent colonel Pălăghiţă Ioan – din Regimentul 94 infanterie

13 mai 1943 clasa II post mortem

9 mai 1943 clasa III în grad de maior

Locotenent colonel Rădulescu Florin – Comandantul Grupului VII vânători de munte

2 februarie 1942 clasa II in grad de locotenent colonel

5 apriliw 1918 clasa III in grad de locotenent in Regimentul 66 infanterie

General de brigadă Teodorini Corneliu – Comandantul Diviziei VI cavalerie

20 decembrie 1943 clasa II in grad de general de brigadă

8 februarie 1943 clasa III în grad de colonel

Militarii români decorați cu crucea de fier clasa II

General de divizie Gheorghe Avramescu – Comandantul Corpului de Munte 29 iulie 1941

General de divizie Ioan Mihail Racoviță – Comandantul Corpului de Cavalerie 1941

General de brigadă Ioan Sion – Comandantul Diviziei I Blindate 1941

General de brigadă Mihail Lascăr – Comandantul Brigăzii I Munte 1941

General de brigadă Leonard Mociulschi – Comandantul Brigăzii I Mixtă Munte 1941

Crușoveanu Marcu – Regimentul II Călărași – Divizia VIII Cavalerie 7 ianuarie 1942

General de brigadă Radu Băldescu -Comandantul Diviziei XVIII Infanterie 28 februarie 1942

Colonel Aurel Mihai Negrescu – Geniu 1942

Sergent Corici Eugen – Transmisionist Regimentul 42 Artilerie 10 iunie 1943

General Ilie Steflea Comandantul Diviziei III 12 octombrie 1941

Militarii români decorați cu crucea de fier clasa I

Mareşalul Ion Antonescu – Conducătorul statului român 1941

General de divizie Gheorghe Avramescu – Comandantul Corpului de Munte 29 iulie 1941

General de divizie Ioan Mihail Racoviță – Comandantul Corpului de Cavalerie 1941

General de brigadă Mihail Lascăr – Comandantul Brigăzii I Munte ianuarie 1942

General de brigadă Leonard Mociulschi – Comandantul Diviziei III Vânători de Munte 1942

General de brigadă Radu Băldescu – Comandantul Diviziei XVIII Infanterie iulie 1942

Ordinul Coroana României

Ordinul Coroana Romaniei a fost instituit de Regele Carol I prin Decretul Regal numarul 1244 din 10 mai 1881, cu prilejul proclamarii Regatului Romaniei, pentru a recompensa serviciile aduse Statului.

Ordinul Coroana Romaniei are cinci grade:

Cavaler

Ofiter

Comandor

Mare Ofiter

Mare Cruce

Membrii ordinului sunt decorati pe viata

Aspect

Ordinul Coroana Romaniei are forma unei cruci cu brate egale, emailate in roşu, avand de jur-imprejurul braţelor o dunga de email alb, iar intre brate cifrul Regelui Carol I.In mijlocul crucii se afla un medalion roşu cu o dunga de email alb, pe aversul caruia este aplicata Coroana Regala de otel, deviza „Prin noi inşine” şi data „14 martie 1881”.

Medalionul central de pe revers are pe mijloc, pe emailul rosu, data “10 Mai” si pe cercul din email alb, imprejur, anii “1866-1877-1881”.

Panglica este din moar albastru-inchis, cu o dunga de culoarea oţelului pe fiecare margine.

Gradele de cavaler si ofiter se diferentiaza intre ele prin culoare.

Gradul de cavaler este confecţionat din material alb, iar cel de ofiter din material galben.

Gradul de ofiter, panglica are suprapusa o rozeta cu de aceeasi culoare cu panglica. Culoarea panglicii este albastra-inchis.Ambele grade se poarta pe partea stanga a pieptului.

Gradul de comandor este prins cu o panglica de marime suficienta pentru a a fi purtata in jurul gatului.

Gradul de mare ofiter are, pe langa crucea de comandor, si o placa de argint in forma de stea cu opt raze, in centrul careia este aplicat medalionul de email rosu cu coroana regala de otel cu inscriptiile imprejur. Placa se poarta pe partea stanga a pieptului.Panglica comandorilor si marilor ofiteri este egala cu periferia gatului. Cele doua dungi de pr margine au culoarea otelului.

Gradul de marea cruce a ordinului “Coroana Romaniei” este prins pe o lenta care se poarta de pe umarul drept spre soldul stang si este insotit de o placa de argint, in forma de stea cu opt raze,pe care se aplica crucea ordinului in marimea celei de comandor. Lenta este de o latime si de o lungime egala cu periferia bustului. Placa se poarta pe partea stanga a pieptului.Pentru toate gradele, crucea ordinului are aceleaşi caracteristici descrise la gradul de Cavaler, diferentele intre clase constand in culoarea şi marimea insemnelor.

Un grad mai mare exclude gradul inferior si prin urmare nu se poarta decat insemnele gradului cel mai recent conferit. Cavalerii si Ofiterii poarta insemnele pe piept, deasupra inimii.Doamnele poarta decoratia in grad de Cavaler si Ofiter sub umarul stang, deasupra inimii. Pentru clerici, insemnul de Comandor se poarta la gat. Gradul de Mare Cruce se poarta pe piept, fara ca panglica sa acopere engolpionul. Insemnele de Comandor si Mare Ofiter se pot purta la tinuta militara de ceremonie, fiind insemne de gala. Gradul de Mare Cruce se poate purta numai la frac sau la tinuta militara de ceremonie. Placa de Mare Ofiter si cea de Mare Cruce se poarta la piept, in partea stanga, sub inima.

Nimeni nu poate fi admis in ordin decat incepand cu gradul de Cavaler. Exceptie fac cei care poseda Decoratia Regala Nihil Sine Deo, care pot primi direct Ordinul Coroana Romaniei in grad de Comandor.

De la gradul de Cavaler la cel de Ofiter trebuie sa treaca cel putin 2 ani.

De la gradul de Ofiter la cel de Comandor, cel putin 3 ani.

De la gradul de Comandor la cel de Mare Ofiter cel putin 4 ani.

De la gradul de Mare Ofiter la cel de Mare Cruce cel putin 5 ani.

Ordinul Coroana Romaniei este inferior Ordinului Carol I. Ordinea de precadere a tuturor gradelor celor doua Ordine si a celorlalte decoratii regale este precizata intr-un document separat, semnat odata cu actualul statut.

Ordinul Coroana României nu este un ordin al statului roman ci al casei regale a României.

Militarii români decorați cu frunze de stejar la crucea de cavaler a crucii de fier

General de divizie Mihail Lascăr Comandantul Diviziei VI infanterie -26 noiembrie 1942

General de brigadă Corneliu Teodorini Comandantul Diviziei VI Cavalerie motorizată – 8 decembrie 1943

General de armată Petre Dumitrescu Comandantul Armată – 4 aprilie 1944

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar

Militarii străini decorați cu Ordinul Mihai Viteazul

Paul Ludwig Ewald von Kleist

Carl Gustaf Emil Mannerheim

Erich von Manstein

Friedrich Paulus

Wolfram von Richthofen

Erwin Rommel

Gerd von Rundstedt

Walter Warlimont

Fedor von Bock

Walther von Brauchitsch

Karl Dönitz

Hermann Göring

Hermann Hoth

Ordinul Mihai Viteazul clasa I

Militarii români decorați cu crucea de cavaler a crucii de fier

Mareşalul Ion Antonescu Conducătorul statului român – 6 august 1941

General de brigadă Mihail Lascăr Comandantul Brigăzii I Munte – 18 ianuarie 1942

General de divizie Corneliu Dragalina Comandantul Corpului VI Armată – 9 august 1942

General de divizie Gheorghe Manoliu Comandantul Diviziei IV Vânători de Munte – 30 august 1942

General de armată Petre Dumitrescu Comandantul Armatei III Române – 1 septembrie 1942

General de brigadă Ioan Dumitrache Comandantul Diviziei II Munte – 21 noiembrie 1942

Maior Gheorghe Rascanescu Comandant de batalion în Regimentul XV Infanterie Dorobanți din cadrul Diviziei VI Infanterie – 4 decembrie 1942

General de divizie Nicolae Tătăranu Comandantul Diviziei XX Infanterie – 17 decembrie 1942

General de brigadă Radu Korne Comandantul Diviziei VIII Cavalerie motorizată – 18 decembrie 1942

Colonel Ioan Hristea Comandantul Regimentului II Cavalerie Călărași – 28 martie 1943

Maior Ioan Palaghiță Comandant de batalion în Regimentul 94 Infanterie din cadrul Diviziei XIX Infanterie – 7 aprilie 1943

Colonel Corneliu Teodorini Comandantul Diviziei VI Cavalerie motorizată – 27 august 1943

General de brigadă Leonard Mociulschi Comandantul Diviziei III Vânători de Munte – 18 decembrie 1943

General aviator Emil Gheorghiu Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene – 4 aprilie 1944

General aviator Emanoil Ionescu Comandantul Corpului 1 Aerian – 10 mai 1944

Contraamiral Horia Macellariu Comandantul Forței Navale Maritime Române – 21 mai 1944

General de brigadă Edgar Rădulescu Comandantul Diviziei XI Infanterie – 3 iulie 1944

General de corp de armată Ioan Mihail Racoviță Comandantul Armatei IV Române – 7 iulie 1944

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

Ordinul Mihai Viteazul

Foto:Ordinul Mihai Viteazul clasa I

Decernată de România

Tip – Ordin militar

Decernată pentru faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului

Statut – Decorație de război

Descriere – Cu trei clase

Creată la – 26 septembrie 1916

Prima atribuire 28 septembrie 1916, la 9 ofițeri români

Decorația superioară – Nu există

Decorația inferioară – Virtutea Militară

Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită de regele Ferdinand prin Înaltul Decret nr. 2968 din 26 septembrie 1916 și ratificată prin Înaltul Decret nr. 3249 din 21 decembrie același an. Ordinul era destinat a răsplăti „faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”. Conform articolului 1 acesta era organizat pe trei clase III, II și I – cu precizarea expresă că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III”.

Foto:Ordinul Mihai Viteazul clasa II

Ordinul a fost atribuit pentru prima dată la 28 septembrie 1916 (Înalt Decret no. 2970 din 28 septembrie 1916), unui număr de 9 ofițeri români care s-au distins în Bătălia de la Turtucaia și operațiile militare inițiale din Dobrogea.

Primii ofițeri decorați cu clasa II a ordinului au fost generalii de corp de armată Constantin Prezan și Alexandru Averescu, la 21 iulie 1917 (Înalt Decret no. 759 din 21 iulie 1917), pentru modul cum au organizat și condus acțiunile de luptă din vara anului 1917.

Foto:Ordinul Mihai Viteazul clasa III

Primul ofițer decorat cu clasa I a ordinului a fost generalul de corp de armată Constantin Prezan, la 5 februarie 1920 (Înalt Decret no. 372 din 5 februarie 1920), pentru modul cum a condus operațiile din Transilvania și Ungaria din anii 1918-1919.

Primul ofițer străin decorat a fost căpitanul Milenko Milicievici, din Divizia Sârbă de Voluntari, la 1 octombrie 1916 (Înalt Decret no. 2990 din 1 octombrie 1916), pentru fapte de eroism din timpul luptelor de la Cocargeaua.

Primul ofițer străin decorat clasa II a ordinului a fost generalul Dimitri Grigorevici Șcerbatciov, comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc, la 18 iulie 1917 (Înalt Decret no. 759 din 18 iulie 1917), pentru modul cum a pregătit și condus operațiile de pe frontul român, din luna iulie 1917.

Primul ofițer străin decorat clasa I a ordinului a fost generalul Joseph Joffre, Comandantul Suprem al Armatei Franceze, la 26 noiembrie 1919 (Înalt Decret no. 1090 din 26 noiembrie 1919).

Deși inițial nu erau prevăzute, începând cu anul 1927 recipienții ordinului au primit și o serie de drepturi materiale. Totodată, începând cu anul 1931 a fost creată și prima uniformă specifică a ordinului.

Anterior intrării în Primul Război Mondial, la 27 august 1916, cadrul legal existent permitea decorarea militarilor care se distingeau pe câmpul de luptă doar cu însemnele de război ale ordinului Steaua României în gradele de cavaler, ofițer și comandor, precum cu medalia Virtutea Militară de război. Conform reglementărilor rămase încă din perioada Războiului de Independență, Steaua României se putea acorda tuturor militarilor, Virtutea Militară fiind acordată diferențiat: clasa I ofițerilor și clasa II subofițerilor și trupei.

Regula generală în armatele europene ale vremii era ca ordinele să fie oferite exclusiv ofițerilor, în timp ce pentru decorarea subofițerilor și trupei se foloseau alte decorații, de rang mai mic. Astfel, în vederea adaptării sistemului românesc de ordine și decorații la aceste cerințe dar și pentru a ridica moralul ofițerilor și trupei, regele Ferdinand a decis instituirea Ordinului Militar de Război „Mihai Viteazul” prin Înaltul Decret nr. 2968 din 26 septembrie 1916. Deși decretul a fost în vigoare (primele decorări cu noul ordin datând din 28 noiembrie 1916), la 21 decembrie 1916 regele emite un nou Înalt Decret, nr.3249, prin care se modifică vechiul text de instituire. Acest nou decret prevedea că vor fi precizate printr-un regulament condițiile și modalitățile de conferire ordinului, regulament care nu a fost însă redactat și publicat în perioada războiului.

Conform acestora, ordinul era organizat pe trei clase, se acorda „exclusiv pentru fapte excepționale de război ofițerilor care s-au distins în fața inamicului” și nu se putea conferi decât începând cu clasa III. Ulterior prevederea ca distincția să fie acordată exclusiv pentru fapte de arme în fața inamicului a fost modificată, în sensul de a permite decorarea și a ofițerilor aflați la comanda sau în statele majore ale marilor unități luptătoare, ale căror forțe au reputat victorii importante. Numărul membrilor este nelimitat.

Decretul din septembrie preciza forma decorației în termeni foarte generali, însemnele noului ordin fiind desenate chiar de suveran.[4]:p. 117 Însemnul ordinului se prezinta astfel: cruce treflată, smălțuită albastră și cu marginile de aur; în centru ei, cifra de aur încoronată a regelui Ferdinand I, iar deasupra, coroana regală de aur. Pe revers crucea este smălțuită tot albastru și poartă data 1916. Panglica este de culoare roșie-vișinie, cu dungi de aur la margini.

Printr-o lege specială promulgată de regele Ferdinand la 12 mai 1927, au fost acordate o serie de drepturi materiale ofițerilor decorați cu ordinul Mihai Viteazul, cum ar fi împroprietărirea gratuită cu un lot de 25 ha. teren arabil, acordarea unui lot de casă de 500 mp și gratuități pe mijloacele de transport ale statului.

Prin Decretul Regal nr.2859 din 1936, emis de regele Carol al II-lea se introduce portul unei uniforme speciale pentru cavalerii ordinului „Mihai Viteazul”, constând dintr-o mantie de culoare albă pe care este aplicată crucea ordinului, confecționată din postav de culoare albastră. Ca acoperământ de cap, decretul prevedea o cușmă din blană de miel de culoare albă.

Prin Decretului Regal nr. 328 din 10 februarie 1931, regimentele ale căror drapele fuseseră decorate cu ordinele Mihai Viteazul, Steaua României și Virtutea Aeronautică sau cu medalia Virtutea Militară, precum și personalul militar care servea în acestea, au primit dreptul de a purta o furajeră specifică. Aceasta se acorda prin decret regal și se purta pe umărul stâng, la capătul epoletului, de către toți militarii corpului în orice împrejurare, cât timp erau în activitate într-o unitate decorată cu una din cele patru distincții, făcând parte din uniforma corpului.

Regulamentul Legii Ordinelor și Medaliilor Naționale conferite în timp de război, aprobat prin Înaltul Decret nr. 4354 din 19 decembrie 1938 și modificat prin Înaltul Decret nr 716 din 10 februarie 1939, a cuprins pentru prima dată descrieri precise ale decorațiilor fiecăreia dintre cele trei clase ale ordinului, acum fiind introdusă și prima modificare de formă după 1916, prin introducerea a două spade încrucișate, între brațele crucii.

Primul regulament al ordinului a fost adoptat prin Decretul Regal nr. 3709 din 6 noiembrie 1940, sub denumirea Regulamentul Legii Ordinului Militar de Război „Mihai Viteazul”. Ulterior, prin Decretul Regal nr. 1932 din 30 iulie 1941 s-a stipulat că Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa I, clasa a II, clasa III vor fi conferite în timp de război ofițerilor pentru „fapte de arme cu totul excepționale”. Prin Decretul Regal nr. 2787/8 octombrie 1941, a fost modificată din nou modelul decorației. Acesta își păstra forma și dimensiunile anterioare, având pe avers, așezată central, cifra încoronată a regelui Ferdinand și pe brațul inferior, anul „1916”, iar pe revers, cifra încoronată a regelui Mihai și pe brațul inferior, anul „1941”.

Foto:Ordinul Mihai Viteazul clasa III cu spade

Prin Decretul Regal nr. 1935 din 18 octombrie 1944 închide ordinul model 1916, fiind înlocuit cu un ordin continuator – Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade. Noul ordin a fost acordat doar pentru fapte de arme săvârșite după 23 august 1944. Modelul are pe avers cifra încoronată a regelui Mihai iar pe revers, central, anul „1944”.

Crucea de cavaler a crucii de fier

Decernată de Germania nazistă

Tip – Ordin militar

Decernată pentru curajul extrem pe câmpul de luptă sau o conducere militară de succes

Statut – Decorație de război

Descriere – Cu cinci clase

Creată la 1 septembrie 1939

Prima atribuire 30 septembrie 1939

Ultima atribuire 11 mai 1945

Decorația superioară Marea Cruce a Crucii de Fier

Decorația inferioară Crucea de Fier

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier este un grad militar al Ordinului Crucea de Fier, cel mai înalt ordin al celui de-al treilea Reich, s-a înmânat ca recunoaștere a curajului în luptǎ sau pentru ghidarea cu succes a trupelor în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost introdusǎ în septembrie 1939 odatǎ cu restaurarea Crucii de Fier. A avut cinci grade. Cea mai comunǎ a fost de fapt Crucea de Cavaler – acordatǎ la 7384 de persoane.

Crucea de Cavaler a fost acordatǎ tuturor celor 18 mareșali ai Wehrmacht-ului care au participat la război, ambilor Mari amirali și celor șase mareșali din Luftwaffe.

Crucea de Cavaler constǎ din trei părți principale: o bază de fier, față și rama exterioară. Acest cadru, în cele mai multe cazuri era realizat din argint, precum și din așa-numitul “argint german” – un aliaj de cupru, zinc și nichel. Spre sfârșitul războiului, unele exemplare conțineau numai de zinc. Baza a fost fǎcutǎ din fier pur, cu excepția crucilor pentru marinari, care au fost realizate din alamă de cerneluri, pentru a fi purtate pe un climat maritim. Crucea de Cavaler aparent corespunde Crucii de Fier de gradul întîi, însǎ diferă prin faptul că: este puțin mai mare și se purta pe o eșarfă alb-negru-roșie (culoarea Reich-ului)

Se purta în jurul gâtului pe o panglică. Unor persoane le-a fost permisǎ pentru o fixare mai rigidǎ aplicarea diferitor tipuri de capse, clipuri și alte cîteva moduri. Au existat cazuri, când militarii se pregǎteau de luptă în loc de Crucea de Cavaler a Crucii de Fier foloseau ordine de clasa a II-a, în scopul de a evita deteriorarea sau pierderea recompensei.

Gradele militare ale ordinului Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

Cele cinci clase de distincții:

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier – 1 Septembrie 1939 – 11 mai 1945

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar – 3 iunie 1940 – mai 1945

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar și Săbii – 21 iulie 1941 – mai 1945

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar, Săbii și Diamante – 15 iulie 1941 – 8 mai 1945

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar de Aur, Săbii și Diamante – 29 decembrie 1944